Egocentricul este acel om care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor personale, care se consideră centrul universului, punându-se mereu numai pe el pe primul loc.
Relația cu un egocentric poate fi imaginată ca o călătorie în doi, care pornește cu cei doi fericiți și relaxați, și ajunge în final cu unul fericit, proaspăt, mulțumit și satisfăcut, iar celălalt trist, consumat, prea tare îngrijorat, dezechilibrat în interiorul său datorită lipsei de reciprocitate în relație și a neglijării nevoilor sale.
Dacă unul din partenerii cuplului are ca trăsătură dominantă egocenticitatea, dificultățile relaționale și emoționale afectează sănătatea psihologică a cuplului. Cel care este pus în situația de a suporta un egocentric poate fi afectat serios în echilibrul său emoțional, în percepția de sine și în interacțiunile cu alți oameni. O relație de cuplu funcțională este o relație în care cei doi renunță la tendința către egocentrism, făcând loc și nevoilor celuilalt, a trăirii empatiei, reciprocității, implicării, încrederii și intimității în relația cu celălalt.
Pentru a descoperi cum poate fi trăită funcționalitatea sau disfuncționalitatea unei relații. Am putea să gândim relația ca pe o călătorie cu un vehicul care ar avea în interiorul lui un singur scaun și doi ocupanți. Cei doi ar trebui să parcurgă un drum lung pe un traseu variat, de la un asfalt lin, la pietre și gropi, curbe, hârtoape, urcușuri și coborâșuri, pante mai mult sau mai puțin abrupte, margini de prăpastie etc. Ei ar trebui să găsească acel confort și echilibru care să îi ajute să reziste până la finalul călătoriei în acest vehicul de transport. Dar pentru că au doar un singur scaun va fi necesar să găsească o soluție pentru a putea coabita pe tot parcursul acestei experiențe. Oare, cine va sta pe scaun? Cum? și Cât? Dar, cine va sta în picioare? Cum? și Cât? Ce variante ar putea găsi și cum ar fi influențați de alegerea făcută? Hai să vedem!
- Varianta în care cei doi stau pe același scaun, unul în brațele celuilalt. La început este plăcut, dar pe traseu ceea ce vor simți cei doi se va schimba de la confort la disconfort, aducând tensiune și frustrare. Oare cum se simte cel care îl susține pe celălalt tot drumul? Oare cum se simte cel care este susținut? Cine este egocenticul din această situație? Cred că v-ați dat seama că cel care susține mereu, la un moment dat ar putea să obosească și să nu mai poată rezista, iar la un moment dat frustrarea să îl determine să renunțe la călătorie, chiar dacă nu au ajuns la destinație.
- Varianta în care cei doi se chinuie să împartă același scaun. La fiecare mișcare mai amplă sau mai bruscă, cei doi riscă să se răstoarne pentru că echilibrul lor este greu de găsit. La început rezistă pentru că sunt odihniți, dar pe parcurs echilibrul lor cedează de atâta încordare și ar putea să se oprească înainte de destinație.
- Varianta în care nici unul din cei doi nu vrea să stea pe scaun. O alegere la fel de nepotrivită pentru echilibrul celor doi, care s-ar putea finaliza ca și în situațiile anterioare prin abandonarea călătoriei. Încordarea la care sunt supuși cei doi continuă. Situația creată este greu de gestionat, iar dificultățile nu se lasă prea mult așteptate.
- O ultimă variantă pe care o aduc în acest exercițiu de imaginație este cea în care funcționalitatea se manifestă și duce la îndeplinirea obiectivului propus, iar starea celor doi rămâne în echilibru pe tot parcursul drumului. În acest caz, cei doi alternează statul pe scaun, fiind atenți la rezistența și resursele fiecăruia. Conlucrarea, comunicarea, susținerea, empatia și dorința de a termina călătoria împreună salvează situația și cei doi ajung cu bine la destinație. În această variantă cei doi au conștientizat că numai sprijinindu-se unul pe celalat vor putea finaliza călătoria, așa cum și-au propus la început. În această situație oboseala nu va fi lăsată să devină o piedică în calea obiectivului celor doi. Egocentrismul este uitat și există empatie pentru celălalt.
În toate variantele disfuncționale prezentate mai sus, dacă cei doi ar fi avut dorința sau motivația de a merge mai departe, ar fi putut găsi soluții. Conștientizarea, înțelegerea, clarificarea, negocierea, renunțarea la egocentrism, implicarea și empatia, ar fi făcut ca situația să se schimbe, iar călătoria să continue până la destinație, unde cei doi vor fi ajuns îmbogățiți de experiențele trăite.
În final aș vrea să vă las cu gândul la: cum este călătoria voastră de cuplu? Ce soluții aveți pentru a fi cât mai funcționali în relația voastră? Ce și cum ați putea schimba pentru ca beneficiile să fie de partea ambilor parteneri?
psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu
Cabinet de Psihologie Anca-Elena Vințeanu 