Anxietatea nesănătoasă este o stare care nu ține cont de vârsta celui care o trăiește. Ea poate fi întâlnită la copii, adolescenți sau adulți de orice vârstă, iar sursele acesteia sunt diferite de la un caz la altul, la fel și intensitatea pe care o poate atinge. Anxietatea crescută își face vizibilă prezența în corp, în gânduri, în emoții și relații.
Anxiosul nu mai poate vedea lumea așa cum este ea, ci o percepe prin filtrul pericolului care poate fi fantasmat, trăit în mod real în trecut și readus în prezent cu ajutorul diferiților triggeri, sau proiectat în viitor prin gândul că “ar putea să mi se întâmple”. El trăiește în trecut meditând îndelung la situațiile periculoase sau oportunitățile ratate, sau în viitor construind în mintea lui diferite scenarii sau situații periculoase.
Această perspectivă distorsionată a lumii creează un individ temător, inhibat, perfecționist, compulsiv, evitant, timid, care ține mereu să controleze mediul și oamenii din jurul său, sau blocat emoțional.
Anxietatea poate fi moderată sau severă în funcție intensitatea cu care este trăită, și atrage după sine dificultăți pe diferite planuri. Este răspunzătoare de simptomele fizice, suferința emoțională, gândurile distorsionate și relațiile încordate pe care individul în suferință le acuză. Fricile anxiosului pot avea una sau mai multe surse.
Anxietatea crescută împiedică persoana să simtă plăcerile simple sau să observe realitatea înconjurătoare, închizându-l în scenarii înfricoșătoare (de cele mai multe ori nerealiste) de care nu se poate elibera ușor și care îl îngrădesc sau îi pun bariere în adaptarea la situațiile de viață.
Identificarea, clarificarea și înțelegerea acestor surse îl pot ajuta pe anxios sau pe persoanele din jurul său să găsească o cale de stabilizare. Mentalizarea aspectelor ce țin de viața afectivă este o soluție pentru gestionarea intensității și echilibrul vieții emoționale. Redăm câteva din aceste motive de creștere a anxietății.
Atașamentul nepotrivit față de persoanele importante din punct de vedere emoțional poate fi o cauză declanșatoare de anxietate. Acesta se întâlnește la copiii care nu au avut parte de o figură parentală care să le aducă confortul, încerderea, siguranța, încurajarea, calmul, liniștea și empatia de care aveau nevoie. În acest fel, părintele sau figura de atașament sădește în viața interioară a copilului teama de abandon, nesiguranța sau alte frici generatoare de comportamente, precum refuz, evitare, izolare, timidiate etc., care nu favorizează adaptarea firească la mediile frecventate. La adult putem regăsi reminiscențe ale vieții de copil, ce pot da naștere la anxietate care determină comportamente și atitudini disfuncționale.
Excesul de îngrijorare legat de ceea ce gândesc celelalte persoane, mai ales față de persoana anxiosului, este o cauză care vine inițial tot din experiențele de raportare ale adultului față de copil. Manifestarea poate fi: timorarea, timiditatea, evitarea contactului vizual, retragerea, izolarea, însingurarea, stinghereala, probleme de comunicare care atrag după sine slaba dezvoltare a abilităților de relaționare. Toate aceste atitudini și comportamente se răsfrâng în dezvoltarea și funcționalitatea persoanei.
Ca și în cazul pericolelor reale, gândurile și imaginația pot declanșa aceeași reacție de frică, mai ales în cazul copiiilor care nu pot face deosebirea între imaginar și real, sau din lipsa de experiență. La alte vârste se pot adăuga și experiențele periculoase trăite de persoana în cauză sau relatate de alte persoane, sau informații eronate și neclarificate care pot naște frici diverse.
Îngrijorările sau gândurile legate de situații periculoase, imaginate sau trăite pot fi întâlnite la diferite vârste, sunt scoase la suprafață temeri precum: teama de boală, de moarte, de abuz sau de alte pericole ce pot afecta viața, integritatea, protecția și siguranța persoanei etc.
Urmele adânci ale unor traume rămase din situații periculoase de viață trăită, în care persoana nu a putut beneficia de ajutor, sprijin, soluții, pot da naștere la frici persistente și anxietăți. Traumele trecute pot fi trezite de amintiri sau readuse în memorie de diferiți factori declanșatori.
Întrebările existențiale pe care și le pun copii, adolescenții, chiar și adulții, pot deveni surse de anxietate, mai ales atunci când acestea nu pot fi împărtășite, clarificare sau înțelese, sau când realitatea trăită aduce cu sine alte greutăți.
Nevoia de a plăcea sau de a fi pe plac altora, dezvoltată din experiențe trăite, apoi imaginate, sau din semnalele nonverbale sau verbale interpretate incorect, este un motiv de declanșare și creștere a anxietății. Anxietatea mai poate fi prezentă intens în anumite etape de viață, când se produc modificări la nivel corporal (pubertate, adolescență) și al personalității individului.
Lista motivelor generatoare de anxietate poate continua, acestea regăsindu-se la baza diferitelor manifestări corporale, de ideație, atitudini și comportamente. Dacă sunteți o persoană care se confruntă cu o anxietate crescută care vă creează greutăți prin somatizare, atitudini și comportamente care vă afectează funcționalitatea și adaptarea, gânduri și scenarii care împiedică să vă simțiți fericiți și împliniți, fobii diferite sau tulburări (anxietate generalizată, atacuri de panică, stress post-traumatic etc.) puteți găsi soluția printr-o terapie în cabinetul de psihologie și/sau printr-un tratament medicamentos prescris de un medic psihiatru.
psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu
Cabinet de Psihologie Anca-Elena Vințeanu 