Suntem părinţi şi de cele mai multe ori ne facem griji în legătură cu evoluţia şi viitorul copilului nostru. Ne dorim, ca orice părinte, ca viaţă fiului sau fiicei noastre să fie împlinită şi încununată de succese şi realizări. Iar pentru a realiza acestea suntem deschişi şi dispuşi să facem ceea ce este potrivit pentru copilul nostru, dar uneori nu ştim cum să facem acest lucru. Ni se poate întâmpla să sesizăm anumite comportamente sau stări pe care copilul le are, şi să ne întrebăm dacă este firesc sau nu ca el să se comporte sau să simtă în acest fel.
Nu ştim ce este de făcut, nu ştim pe cine să întrebăm, nu ştim ce este necesar să facem pentru a putea rezolva aceste situaţii pe care le întâmpinăm în viaţa de părinte.
De cele mai multe ori astfel de întrebări pe care părinţii şi le pun pot fi clarificate şi înţelese în cabinetul psihologic.
Psihologul ne poate ajuta să înţelegem ceea ce se întâmplă cu copilul nostru, ceea ce se întâmplă cu noi ca părinţi de nu putem face faţă unor astfel de situaţii. Astfel, avem posibilitatea de a învăţa cum putem găsi soluţii la problemele pe care le întâmpină copilul şi familia noastră.
Când ştiu dacă fiul sau fiica mea are o problemă
pe care o putem rezolva la psiholog?
Copilul poate avea unele comportamente, atitudini sau stări care sunt sesizate de către adulţii care îl înconjoară – părinţi, bunici, educatori, alte persoane din anuturajul lui. Acestea devin deranjante atât pentru copil, cât şi pentru cei din jurul său, iar modalitatea de rezolvare a acestora este greu de găsit pentru părinte.
Uneori copilul poate avea o problemă care îl împiedică să crească şi să se dezvolte aşa cum este firesc. Chiar dacă părintele face eforturi uriaşe pentru a rezolva această problemă, dificultăţile copilului nu dispar, iar părintele este dezamăgit şi dezorientat în demersurile sale.
În astfel de situaţii psihologul vă poate ajuta să descoperiţi ceea ce se întâmplă cu copilul şi vă poate îndruma cum să procedaţi pentru ca piedicile apărute în evoluţia copilului să poate fi înlăturate.
Viaţa poate oferi experienţe traumatice atât pentru copil, cât şi pentru părinţi. Printre experienţele de acest gen se numără: pierderile sau decesul unei persoane apropiate copilului si familiei sale, divorul părinţilor, violenţa sau comportamentul agresiv al unui adult din preajma copilului, accidente, alte traume sau abuzuri prin care a trecut sau trece copilul şi familia sa. Acest gen de experiente, sau situaţii traumatice, care lăsă urma adânci în suflet, pot fi mult mai uşor trecute sau înţelese atunci când avem acces la un ajutor sau sprijin calificat.
Pe lângă experienţele traumatice, care sunt cele mai durerose şi greu de gestionat atât de copil cât şi de părinte, familia mai poate întâmpina fel de fel de dificultăţi sau probleme care îşi pot găsi rezolvare la psiholog. Printre acestea aflându-se: problemele şcolare, dificultăţi de relaţionare şi de comunicare, somatizări, complexe de inferioritate, ticiuri, diferite frici şi stări de tensiune, coşmaruri şi insomnii, comportamente nepotrivite, nervozitate şi agresivitate etc.
Situaţiile prezentate în continuare au menirea de a vă ajuta să găsiţi un răspuns la întrebarea prezentată mai sus.
Dificultăţile şcolare
Cpilul întâmpină diferite dificultăţi în procesul de învăţare şi pregătire şcolară. Printre aceste dificultăţi se află: memorează greu, învaţă mult dar rezultatele şcolare sunt sub nivelul pregătirii sale, are rezultate şcolare slabe şi se pare că nu face faţă la şcoală din diferite motiove, este neatent şi agitate la şcoală, invocă mereu scuze şi motive pentru a amâna sau evita făcutul temelor, are tendinţa de a fugi sau absenta de la şcoală etc. Toate aceste dificultăţi pe care copilul le poate întâmpina în procesul de învăţare şi pregătire şcolară au o cauzalitate diversă care poate fi depistată şi îndepărtată sau ameliorată.
Ticurile
La un moment dat, copilul a început să aibă ticuri, iar acest lucru ne îngrijorează atât pe noi ca părinţi, cât şi pe el. Ticurile, dacă nu sunt rezolvate la timp, nu dispar ci au tendinţa de a deveni permanente şi chiar de a se extinde.
Dacă am fost la medic şi acesta, în urma examinării medicale, ne-a confirmat că problema nu este medicală, ci una psihologică este mult mai potrivit să căutăm să rezolvăm acestă problemă care este destul de deranjantă şi care nu trece de la sine.
Enurezis, encomprenzis
Am fost la medic, iar acesta ne-a confirmat că această problemă nu este una medicală ci una psihologică. În acest caz părintele nu trebuie să stea prea mult pe gânduri dacă să meargă sau nu la psiholog cu copilul său, ci este mult mai potrivit să încerce să caute soluţii în cabinetul psihologului. Aici, psihologul împreună cu copilul şi părintele pot găsi rezolvare la o astfel de problemă dificilă şi neplăcută.
Coşmaruri, insomnii, agitaţie în somn
Se întâmplă ca noaptea copilul nostru să aibă tulburări de somn care ne neliniştesc foarte tare. Visele urâte, insomnia sau agitaţia din timpul somnului sunt semn că fiul sau fiica noastră se confruntă cu o problemă psihologică. Cauza acestei probleme poate fi depistată şi înlăturată cu ajutorul unor şedinţe de consiliere psihologică.
Tulburări de vorbire de comunicare
Acest gen de tulburări sunt variate, iar ele dacă nu sunt rezolvate persistă creând dificultăţi în procesul de învăţare şi pregătire şcolară al copilului din ce în ce mai mari. Datorită lor procesul de învăţare şcolară devine greoi, iar rezultatele şcolare sunt pe măsură. Părintele poate fi orientat pentru a rezolva problema cu care se confruntă copilul său.
Dificultăţi de relaţionare cu ceilalţi (copii sau adulţi)
Copilul poate avea dificultăţi în a stabili relaţii cu alţi copii sau cu adulţii cu care vine în contact. Relaţionarea cu ceilalţi este esenţială în dezvoltarea noastră ca indivizi umani. Dificultăţile de acest gen pot deveni piedici în evoluţia copilului.
Pierderi / decese
Viaţa ne oferă experienţe diverse, unele dureroase care lasă urme adânci în sufletele noastre şi care ne influenţează în mod negativ existenţa. Pierderea unei persoane dragi este unul din acest gen de experienţe, încărcată de durere şi de trăiri negative. În cabinetul psihologului copilul poate fi ajutat să îşi aline suferinţa, şi să găsească acele resurse interioare care să îl ajute treacă mai departe peste o astfel de experienţă care îi poate influenţa în mod negativ viitorul. Un astfel de eveniment poate deveni obstacol imens în viaţa oricărei persoane, şi mai ales în viaţa unui copil care nu are puterea de înţelegere a adultului.
Divorţul părinţilor
Experienţa traumatică a divorţului părinţilor poate urmări o persoană în întreaga sa viaţă. Amestecul de sentimente negative (neputinţă, vinovăţie, neîncredere, durere, neînţelegere aceea ce s-a întâmplat etc.), amintirile dureroase, schimbările la care este supusă viaţa copilului pot deveni obstacole de netrecut. Nu lăsa ca viaţa copilului tău să fie urmărită de astfel de fantome. Tu, ca parinte poţi fi sprijinit şi îndrumat pentru a afla ceea ce este necesar să faci pentru ca această experienţă să nu devină piedică în calea dezvoltării emoţionale a copilului. Copilul tău poate fi învăţat să facă faţă unei astfel de situaţii dureroase, cât şi schimbărilor pe care familia urmează să le întâmpine.
Teamă / frică
Teama sau frica sunt aspecte care pot creea probleme în viaţa emoţională a unui copil. La şedinţele de consiliere psihologică se pot aborda astfel de probleme, iar copilul poate fi ajutat să înţeleagă şi să gestioneze aceste trăiri, astfel încât ele să nu devină obstacole pentru el.
Îşi roade unghiile / plânge fără motiv
Stările încărcate de tensiune pot face un copil să aibă astfel de comportemente care devin deranjante pentru cei din jurul său. Motivul pentru care un copil face aceste lucruri poate fi descoperit şi înlăturat.
Timiditate
Este timid, iar acest lucru îl face să stea retras şi să nu facă multe lucruri pe care şi le-ar dori să le facă. Părintele nu ştie ce să facă pentru copilul său şi nu ştie cum să procedeze pentru a ajuta copilul să treacă peste o astfel de problemă. Această situaţie îşi poate găsi ameliorare, copilul singur sau copilul împreună cu părintele pot fi îndrumaţi în a descoperi soluţii la problema cu care se confruntă.
Comportamente deviante
Este copilul care distuge lucruri, îi agresează pe ceilalţi, este obraznic cu cei din jur, este extrem de nervos şi din ce în ce mai greu de suportat datorită comportamentului său. Acest gen de probleme necesită rezolvare pentru că ele vor continua şi se vor amplifica îngreunând evoluţia copilului, creându-i o imagine negativă în ochii celorlalţi. Toate acestea duc la apariţia conflictelor între copil şi cei din jurul său (alţi copii sau adulţi). În astfel de situaţii se poate depista cauza care generează un astfel de comportament nepotrivit şi se poate îndruma copilul şi părintele în găsirea unor modalităţi de rezolvare a problemelor.
Somatizează
Copilul care somatizează este copilul care poate prezenta: eczeme pe piele, greţă, vomă, dureri de burtică, dureri de cap etc. Dacă l-aţi dus la medic, iar acesta nu a descoperit o problemă medicală, cel mai posibil este ca problema copilului să fie de ordin psihologic.
Complexe de inferioritate, stimă de sine scăzută
Imaginea pe care o avem despre noi este deosebit de importantă pentru evoluţia noastră. Atunci când apar complexele de inferioritate, stima de sine scăzută şi alte trăiri negative legate de propria persoană este necesar ca ele să îşi găsească soluţionare pentru a nu influenţa în mod negativ evoluţia şi adaptarea copilului copilui.
Sexualitate
Sunt adulţi care întâmpină dificultăţi atunci când sunt puşi în situaţiua de a vorbi despre propria sexualitate, dar mai ales când sunt în situaţia de a aborda o astfel de problemă cu copilul său. Problemele legate de sexualitate sunt diferite, şi ele pot da de furcă părintelui care se confruntă cu una din ele. Psihologul poate fi cel ce te poate ajuta în acestă problemă delicată atât pentru tine, cât şi pentru copilul tău.
Ce se întâmplă în cabinetul psihologului?
Ce se întâmplă în cabinetul psihologului? Este o întrebare pe care şi-o poate pune orice persoană care nu a apelat niciodată la serviciile unui psiholog. Ceea ce aş mai dori să vă specific este faptul că atunci când apelaţi la psiholog acest lucru nu este o ruşine şi nu înseamnă ce veţi fi etichetat în vre-un fel.
Mersul la psiholog este un semn că suntem persoane educate, interesate de sănătatea noastră psihică. Iar persoana care apelează la astfel de servicii este o persoană care îşi doreşte echilibru, evoluţie, înţelegerea şi clarificarea anumitor aspecte ce ţin de psihicul omului, dezvoltare, relaţionare eficientă cu cei din jur, adaptare la condiţiile pe care viaţa i le oferă.
Ceea ce nu ar trebui să uităm este că noi suntem alcătuiţi din corp şi psihic, iar dezvoltarea noastră ţine de sănătatea şi echilibrul ambelor părţi din care suntem alcătuiţi. Dacă la medic rezolvăm aspectele ce ţin de funcţionarea corpului nostru, la psiholog avem în vedere aspectele ce ţin de psihicul nostru.
Psihologul este specialistul pregătit în a vă sprijini în rezolvarea problemelor de ordin psihologic cu care la un moment dat vă confruntaţi. În cazul consilierii copilului, acesta prin intermediul discuţiilor dirijate, al jocului, desenului şi al altor instrumente şi tehnici terapeutice desfăşoară consultaţia psihologică.
Pentru a clarifica diferitele aspecte ale personalităţii, cât şi pentru evidenţierea funcţionării proceselor psihice ale copilului psihologul foloseşte diagnoza psihologică.
Părintele este informat constant cu ceea ce se întâmplă cu copilul său în cadrul consultaţiilor sau şedinţelor psihologice.
În unele situaţii, pentru soluţionarea problemei cu care se confruntă copilul, este necesară şi implicarea părintelui în consilierea psihologică. Această implicare se poate face împreună cu copilul sau separat numai părintele sau părinţii.
Pentru a desprinde problemele cu care se confruntă copilul este necesar un demers psihologic individual. Acest demers continuă cu şedinţe în care scopul principal este acela de a găsi modalităţile de soluţionare ale problemelor cu care se confruntă copilul respectiv.
În funcţie de problematica cu care vine copilul intervenţia psihologică se poate realiza individual sau prin intermediul grupurilor de consiliere sau de dezvoltare personală alcătuite din copii cu vârste apropiate.
Ce înseamna un demers psihologic
Un demers psihologic, o intervenţie psihologică sau un program de consiliere psihologică este activitatea care se petrece în cabinetul psihologic. Această activitate este structurată şi proiectată de psiholog şi se centrează pe problematica persoanei care apelează la un astfel de serviciu.
Demersul psihologic este alcătuit dintr-un număr variat de întâlniri, care au loc la date şi ore stabilite. El presupune prezenţă, seriozitate, implicare, sinceritate, deschidere din partea participanţilor .
Intervenţia individuală sau şedinţele individuale se adresează unei singure persoane şi este centrată pe problemele persoanei respective.
Grupurile de consiliere sau de dezvoltare personală, constituie acel tip de intervenţie psihologică de grup care se adresează mai multor persoane care au diferite caracteristici comune. Acest gen de intervenţie este mult mai eficientă dacă se realizează după o intervenţie individuală sau în paralel cu o intervenţie psihologică individuală
Care sunt avantajele copilului
în urma demersului psihologic
Pentru a putea înţelege mult mai bine care sunt avantajele am să va rog să vă imaginaţi familia dumneavoastră ca pe un sistem, cu elemente care compun acest sistem – reprezentate de persoanele care intră în alcătuirea familiei – şi care ajută la funcţionarea acestuia.
În cazul în care în acest sistem, care este familia, una din componente nu funcţionează bine, în întregul sistem se produce un dezechilibru. Acest dezechilibru poate duce la afectarea celorlalte elemete într-o măsură mai mare sau mai mică. Dacă nu intervenim în acest sistem pentru a reda echilibrul, disfuncţia continuă şi poate avea tendiţa de a se accentua.
Revenind la familie putem spune că avantajul este acela de a reda ehilibrul şi armonia familiei necesar în evoluţia şi funcţionarea acesteia.
Copilul care trece prin cabinetul psihologului are uirmătoarele avantaje:
- învaţă să facă faţă diferitelor situaţii pe care le întâmpină în viaţă
- învaţă să îşi asume responsabilitatea faţă de propriul comportament şi consecinţele faptelor sale
- învaţă comportamente eficiente, adecvate care să îl conducă spre sucees şi realizare personală
- devine mai creativ în găsirea soluţiilor potrivite la problemele pe care le întâmpină sau le va întâmpina în viaţă
- învaţă să se accepte pe sine şi pe cei din jurul său
- are acces mult mai uşor la propriile resurse care să îi ofere sprijinul şi echilibrul necesar realizării sale
- învaţă cum îşi poate depăşi stările, sentimentele şi trăirile negative
- devine mult mai deschis la releţionare cu cei din jurul său
- învaţă să gestioneze diferite trăiri intense care au tendinţa de a produce dificultăţi în adaptare sau dezechilibre emoţionale etc.
psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu
vintzeanu@yahoo.com