Etapa adolescenței se întinde între 12 și 18 ani, avand ca etape anterioare copilăria și pubertatea, iar posterior acesteia, tinerețea din etapa adultă. Adolescența este percepută ca fiind dificilă și critică – atât pentru adolescent, cât și pentru adulții din jurul acestuia – datorită transformărilor biologice, fizice, psihologice, comportamentale și sociale la care este supus.
Adolescentul este un amestec între copil și adult, o persoană aflată în transformare, o persoană fragilă și ușor instabilă din punct de vedere emoțional, comportamental, cognitiv și atitudinal. Această instabilitate a sa atrage după sine tensiuni și conflicte interioare și exterioare. De aceea, el are nevoie de empatie, înțelegere, atenție, grijă, toleranță și iubire din partea adulților – părinți, profesori, alți adulți cu care interacționează – care au experiența adolescenței.
De cele mai multe ori dificultățile adulților care interacționează cu adolescentul vin din faptul că aceștia au uitat cum este să fii adolescent, astfel fiindu-le destul de greu să empatizeze cu problematica adusă de acesta, sau de părinții care întâmpină dificultăți majore de a intra în rolul de părinte de adolescent, împiedicându-se de tot felul de blocaje interioare sau chiar exterioare.
Schimbările comportamentale ale adolescentului ocupă prim-planul scenei familiale. Relațiile acestuia cu părinții săi suferă numeroase modificări care atrag după sine tensiuni și conflicte în relațiile de familie. Copilul de odinioară a rămas o amintire, locul lui fiind luat de adolescentul revendicativ, teribilist, cu pretenții de adult cu drepturi depline, dar cu dificultatea de a funcționa ca un adult deplin și asumat. Devotamentul și admirația părinților de către adolescent se pierd, iar pentru acesta părinții nu mai au imaginea perfecțiunii și nu mai sunt omnipotenți așa cum erau în ochii lui la vârstele copilăriei. El se separă treptat la nivel emoțional, intelectual și fizic tinzând treptat către dobândirea independenței depline, iar relațiile anterioare sunt privite dintr-o nouă perspectivă.
Adolescentul, față de copilărie, își schimbă concepțiile, credințele, morala, sentimentele, dorințele, dispoziția, mecanismele de apărare împotriva angoasei, felul de a gândi și de a iubi. Toate aceste transformări fiind posibile motive ce declanșează conflictele interioare (psihologice) și exterioare (cu părinții și adulții cu care interacționează).
De aceea, am putea concluziona că metamorfoza copilului în adult este trăită cu dificultate atât de adolescent, cât și de părinții sau persoanele din jurul său. Aceasta fiind reprezentată ca perioadă dificilă și critică din viața omului.
Psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu
Cabinet de Psihologie Anca-Elena Vințeanu 