Etichetă: parinte de adolescent

Sunt situații în care adolescentul și/sau familia acestuia apelează la serviciile unui psiholog specializat în consiliere psihologică sau psihoterapie. Motivele care îi aduc pe aceștia în cabinetul de psihologie sunt diverse. Unele țin de relațiile adolescentul cu cei din jurul său, altele țin de disfuncționalitatea familiei, altele de transformările prin care trece adolescentul și de impactul acestora în viața lui interioară și exterioară, și nu în ultimul caz, motivele declanșate de posibilele tulburările psihiatrice care se pot dezvolta în situația persoanei aflate în această etapă de viață. 

Se spune despre adolescență că este perioada critică din viața omului. Dificultatea acestei etape vine din multiplele schimbări  produse în corpul, mintea și afectivitatea adolescentului. Acestea atrag după sine modificări ale  percepției despre sine, lume și viață, ale atitudinilor și comportamentelor, ale dorințelor, valorilor și vieții sociale. 

În concluzie, această metamorfoză a copilului în adult este trăită cu dificultate în primul rând de adolescent, provocându-i tensiuni și conflicte în viața interioară și cea exterioară, dar și de familia acestuia aducând cu sine neînțelegeri sau tensiuni între membri familiei. Îngrijorările părinților sunt mai mari sau mai mici, în funcție de neliniștile trăite și aduse de adolescent în sânul familiei. Aceste îngrijorări sunt orientate către dezvoltarea, echilibrul și sănătatea psihică și fizică a adolescentului, precum și către acele lucruri care îi pot pune în pericol viața și viitorul. Toate aceste îngrijorări pot deveni motivul pentru care familia și/sau adolescentul solicită o intervenție psihologică.

Intervenția psihologică poate fi: consiliere sau psihoterapie – individuală, părinte/părinți-adolescent, de familie, de grup -, activități și ateliere pe diverse tematici legate de specificul adolescenței.

Motive sau semne care necesita atenție și îngrijorare din partea adulților care trăiesc cu un adolescent în casă:

• nu mai învață; 
• are dificultăți de acomodare în noul colectiv al clasei sau mediile pe care le frecventează;
• conflicte cu profesorii, colegii de clasă;
• este timid și foarte retras, iar asta devine o piedică de care nu poate să treacă;
• nu are dezvoltate abilitățile interpersonale, ceea îl duce la retragere, izolare, refuz atunci când trebuie să cunoască și să interacționeze cu oameni noi;
• chiulește de la școală; 
• refuză să iasă din cameră; 
• uneori este agresiv, violent sau revendicativ; 
• mereu îl doare câte ceva; 
• stă numai la calculator sau cu telefonul în mână, pe rețelele de socializare sau jocuri; 
• este haotic, neglijent, nu are un  program ordonat de somn, de masă sau alte activități; 
• comentează ori de câte ori se ivește ocazia de a avea vreo discuție mai serioasă sau atunci când părinții își exprimă opinia;  
• este negativist, dificil; 
• stima de sine, imaginea de sine afectate și asta îi afectează evoluția, interacțiunile etc.;
• dificultăți la nivel emoțional – nedezvoltarea suficientă a abilităților emoționale, gestionare dificilă a emoțiilor etc.; 
• nu spune niciodată nimic și nu are nici un prieten; 
• este leneș, fuge de sarcinile care i se dau, refuză să facă ceva; 
• neglijarea îngrijirii corporale, nu își face niciodată curat în cameră; 
• neglijarea aspectului său vestimentar: umblă cu haine murdare, rupte sau ciudate; 
• comentează de fiecare dată când are ocazia vizavi de regulile familiei sau de la școală; 
• nu spune niciodată nimic și nu are nici un prieten; 
• probleme legate de sexualitate;
• probleme de identitate;
• fumează, bea alcool, se droghează; 
• se crede oribil/ă, se plânge mereu de acest lucru și visează la operații estetice;
• este trist, deprimat sau plictisit în majoritatea timpului;
• are comportamente violente acasă sau în alte medii;
• tentative sau amenințări cu suicidul;
• tulburări alimentare;
• se dedă la activități ilegale: furturi, curse de mașini, distrugeri de bunuri, comercializare de droguri, diverse atitudini sau acte teribiliste etc.;
• nu își asumă nimic și îi face vinovați pe ceilalți pentru propriile lui greșeli;
• refuză să își asume răspunderea pentru orice faptă reprobabilă comisă;
• rece, instabil, dificultate de a menține o relație pe termen lung;
• manifestă într-o foarte mică măsură remușcări sau sentimente de vinovăție atunci când provoacă durere sau suferință celor din jur;
• pierderea unei persoane apropiate;
• destrămarea familiei, divorțul, separarea de anumiți membri ai familiei;
• schimbări în mediul familial – boala unui membru al familiei, pierderea locuinței, mutarea în alt oraș sau țară, probleme materiale etc.

După cum observați motivele care îi aduc pe adolescent și/sau familia acestuia la o intervenție psihologică sunt variate, iar lista ar putea continua. Ceea ce ar trebui să înțelegem este că adolescența normală este însoțită mereu de diverse perturbări ce îl ating pe adolescent, dar și pe familia acestuia. 

Adolescența este o etapă fragilă din viața unui om, iar această fragilitate poate favoriza instalarea unor tulburări psihopatologice. De aceea părintele sau adulții din preajma adolescentului ar trebui să fie foarte atenți la semnalele de alarmă emise de adolescent pe planurile: atitudinal, comportamental, emoțional, cognitiv, relațional.

Cererea de ajutor specializat nu este o rușine, ci este o necesitate în situațiile de risc crescut, ea poate salva viitorul și chiar viața adolescentului aflat în pericol.

psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu