autocunoaştere, cabinet, cabinet consiliere, cabinet psihologic, cabinet psihologie, dezvoltare personala, psihologi, psihologie, psihologie copii, psihologie copil, psihoterapie, terapie

Mamico, noi cand impodobim bradul?

Mămico noi când împodobim bradul?

Taci! Abia suntem la începutul lunii şi tu deja vrei să facem bradul?

Da! Vreau sa-l facem ca să ştie Moşul unde să vină. Dacă nu e facut poate uită de noi.

Tu chiar nu înţelegi că mai este pană vine Moşul, iar bradul se împodobeşte şi el când trebuie nu când vrem noi.

Nu! Eu vreau acum! Nu vezi că în toate vitrinele sunt brazi împodobiţi şi mai sunt şi luminiţele colorate de pe stradă. Noi înca nu am împodobit nimic. Îl vreau acum!

Un astfel de dialog o pune de cele mai multe ori în încurcătură pe mămică. Ea nu prea mai ştie ce să-i răspundă copilului şi acest lucru o înfurie sau o întristează. Pe lângă grijile care îi staruie în minte se mai adaugă şi dorinţa arzătoare a copilului de a trăi magia Sărbătorilor de iarnă.

Oare mămica a uitat de această magie pe care o traim în această perioada a anului? Cred ca da. Activităţile şi grijile noastre pentru existenţa de zi cu zi ne fac să uitam de noi, de copilul din noi care tânjeşte după acea stare plăcută pe care numai clipele de sărbătoare ne-o pot oferi.

Probabil că mămica a uitat cu totul de copilărie, de copilul care înca mai este în interiorul ei, de dorinţele lui, de bucuria şi farmecul trăite o dată cu Sărbătorile de iarnă. Ea este prinsă cu totul în cotidian încât a uitat că în interiorul ei se află dorinţe, nevoi care aşteaptă să fie împlinite.

Cotidianul ne face să uitam de noi, ne angrenează în fel şi fel de activităţi, ne îndepărtează de noi, de dorinţele şi nevoile noastre. Poate că ar trebui să ne luăm o clipă de ragaz pentru a cugeta la aceste lucruri şi a încerca să privim în noi, în intriorul nostru pentru a ne regăsi.

Pentru mulţi dintre noi Sărbătorile vin cu tristeţe, cu singiuratate, cu durere. Poate că au a uitat tocmai de acest copil interior. L-au pierdut pe undeva pe drumul existenţei, iar acum le este din ce în ce mai greu să îl regăsească.

Cum mulţumim acest copil interior? Simplu! Dăruind şi primind. Da, atunci când dăruieşti simţi că acel copil se trezeşte la viaţă prin buciria pe care o ai privindu-l pe cel căruia îi dăruieşti. Atunci când primeşti un dar de la o persoana dragă, sau dacă eşti singur de la oricine, simţi că acel copil din sufletul tău este mulţumit şi fericit primind dragoste, afecţiune, înţelegere, apreciere, protecţie şi multe altele din partea celorlaţi.

Prin toate aceste lucruri simţim că traim, că sufletul nostru este viu că ştim să fim fericiţi, bucuroşi, împliniţi.

Darurile pe care le facem şi le primim în această perioadă a anului sunt încărcate de sentimente şi trăiri, care toate la un loc alcătuiesc acea magie pe care o simte copilul atunci când îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun.

psiholog Anca-Elena Vintzeanu