Într-o zi un copil mi-a spus:
– Acum ştiu ce este supărarea!
– Cum? Am spus eu, chiar ai aflat?
– Da. Mi-a spus el, da am aflat. Ştiu acum ce este supararea. Ea este atunci când iubirea nu mai poate să iasă.
Iată! Mi-am spus, un copil atât de micuţ a putut descoperi un lucru atât de adânc şi de uitat pentru mulţi adulţi. Discuţia noastră a continuat pe tema descoperiri acestui lucru atât de des trăit de noi oamenii, dar atât de puţin înţeles sau ascuns pentru conştiinţa noastră.
– Cum ai aflat?
– Păi, am vazut o ceartă între doi adulţi şi atunci mi-am dat seama. Mi-am dat seama că iubirea nu mai putea să iasă.
– Interesant trebuie să fi fost pentru tine!
– Da.
Cam aşa s-ar desfăşura o discuţie dintre un terapeut şi un copil. Copilul vine cu nedumeririle şi descoperirile sale, iar terapeutul este persoana care aduce clarificare. Uneori aceste lucruri nu pot fi discutate cu parinţii, de aceea prin intermediul psihoterapiei se pot găsi răspunsuri sau soluţii la întrebările aduse de copil.
Terapeutul prin intermediul desenului, jocului, povestirii pătrunde în lumea interioară a copilului pentru a putea înţelege ceea ce se întâmplă cu el. Această lume interioară este greu de înţeles sau de descifrat pentru persoanele neiniţiate în tainele acestei profesii care este psihoterapia. Lumea interioară este atât de adâncă, profundă şi necunoscută de conştient, şi foarte greu de adus în exterior prin cuvinte sau acte.
Limbajul acestei lumi interioare este total diferit de cel utilizat în comunicarea verbală şi cea non-verbală. El aparţine inconştientului, este supus acestuia şi nu poate fi descifrat decât de persoane care au abilitatea de a descifra şi înţelege profunzimile fiinţei umane.
psiholog Anca-Elena Vintzeanu