Mos Craciun cu sacul verde

Ştiţi care este formula magică? Cea care te ajută să intri într-o poveste? “A fost odată ca niciodată”. Povestea poate fi şi a ta, şi asta numai dacă vrei! Dacă nu vrei să fie o poveste din tine poate fi o poveste a altcuiva. Aşa cum te rog să o asculţi pe aceasta scrisă de mine. Personajele acestei poveşti încearcă să dezlege un mister. Acela al lui Moş Crăciun.

Dar nu putem începe povestea fără a-i cunoaşte mai întâi pe cei doi protagonişti. Aceştia sunt doi copii, fată şi băiat, care au aceeaşi vârstă (8 ani), sunt veri şi locuiesc aproape unul de celălalt. De multe ori cei doi copii sunt în concurenţă, dar dacă vine vorba de a dezlega un mister, ei devin aliaţi.

În fiecare an se întâmplă la fel, povesteşte fetiţa, se împodobeşte bradul, se merge cu colindul pe la vecini şi prieteni, iar apoi vine Moşul.

Oare cine este Moşul ăsta care întotdeauna stă învăluit în mister? Copiii sunt în clasa a doua şi încă nu au dezlegat această enigmă.

– Acest lucru s-a întâmplat în fiecare an şi nu a fost explicat încă de mine, iar de aceea am apelat la vărul meu pentru ca, împreună, să dezlegăm acest mister.

Ea povesteşte în continuare cum a împodobit bradul împreună cu mama şi a tot iscodit-o încercând să afle adevărul. Dar nu a aflat nici de data aceasta nimic în plus. În fiecare an prezenţa Moşului este anunţată prin ciocănituri puternice în uşa de la intrare, poarta rămâne deschisă şi dacă te duci în camera în care părinţii au mai păstrat o sobă de teracotă acolo vei găsi uşa la sobă deschisă.

– Hm! Cam ciudat. Nu! Moşul ăsta lasă de fiecare dată uşile deschise atunci când vine. Cred că este cam grăbit. Iar ceea ce nu înţeleg este că de ce lasă uşa de la soba de teracotă deschisă. Mi-a spus mama că vine pe hornul de la sobă. Cum încape el pe acolo? Stiu că e mare şi gras. Aşa l-am văzut eu în toate pozele.

Toate aceste nedumeriri ale fetiţei sunt povestite vărului ei, care la rândul lui vine şi el cu nedumeririle lui. Da. El spune că Moşul la el vine, dar nu prin sobă pentru că ei nu mai au sobă, au calorifere. Iar dacă au calorifere Moşul vine pe uşă ca tot omul normal. Dar partea proastă este că nu vine atunci când el este treaz, ci numai atunci când a adormit. A întrebat-o şi pe mama, iar aceasta nu prea a ştiut să-i explice clar cum stă treaba cu Moşul ăsta. Categoric nici ea nu ştie prea multe.

Cei doi se tot întreabă cum pot afla adevărul despre Moş Crăciun. Baiatul îi spune fetei că o să încerce să stea treaz toată noaptea, iar când părinţii vor adormi el se va aşeza pe un scaun în faţa geamului şi va pândi pentru a-l vedea pe Moş Crăciun.

Fata la rândul ei spune că va fi foarte atentă cu camera în care se află soba de teracotă, va sta cât mai mult acolo, chiar dacă în acea cameră nu doarme nimeni. Va încerca să îl prindă pe Moş pentru a-i spune două vorbe chiar atunci când intră pe uşa sobei.

Cam aşa s-au întâmplat lucrurile cu cei doi copii din povestea mea. A doua zi dimineaţă, ei s-au întâlnit şi au povestit ce s-a întâmplat peste noapte. Băiatul a stat pe scaunul din faţa ferestrei cât a putut el de mult, iar la un moment dat a văzut pe cineva trecând pe stradă. Era un om slăbuţ şi avea în spate un sac verde. Aşa l-a putut vedea el în lumina slabă de pe stradă. Dis-de-dimineaţă mama a venit în camera unde se afla puştiul şi l-a trimis în pat că adormise pe scaunul de unde veghease întrega noapte.

Cu fata s-a întâmplat altfel. Chiar dacă ea a păzit soba de teracotă, s-a auzit o ciocănitură puternică în uşa de la intrare, zgomot care a făcut-o să fugă în camera părinţilor. Acolo mama şi tata i-au spus că trebuie să fi fost Moşul şi poate că de această dată nu a mai avut timp să intre pe horn, iar cadoul l-a lăsat, probabil, în faţa uşii de la intrare. S-au dus şi au verificat, şi ca să vezi! În pragul uşii era un pachet mare – cadoul de la Moş. Nişte patine cu rotile …

Cam asta este povestea mea. La ora actuală protagoniştii acestei întâmplări sunt adulţi şi au, la rândul lor, copii.

Dacă şi tu ai o poveste, aştept cu drag să o istoriseşti în rubrica de comentarii. Mie îmi plac poveştile şi stiu să le ascult întotdeauna.

Şi înainte de a ne despărţi îţi urez Crăciun Fericit! şi nu uita copilul din sufletul tău şi nici magia care ne umple sufletele.

psiholog Anca-Elena Vintzeanu