Devenim adulţi şi înca mai trăiesc în noi vise neîmplinite, dorinţe neralizate, himere ale trecutului. Toate aceste lucruri care nu ne dau pace caută o modalitatea de a se transforma în realitate. De aceea cei mai la îndemâna noastră sunt copiii noştri. Da, ei pot face ceea ce noi nu am putut realiza din diferite motive.
Dar ne întrebăm dacă ei îşi doresc acest lucru?. Nu! Cu certitudine că mulţi dintre părinţi nici nu se gândesc la acest lucru când îi forţează pe cei mici să facă ceea ce ei înşişi nu au putut duce până la capăt.
Destul de des întâlnim părinţi care nu înţeleg că visele lor sunt diferite de cele ale copiilor lor, care nu fac diferenţa dintre ei şi copii lor. În aşa fel se nasc diferite tensiuni între părinte şi copil, tensiuni generate de trăirile părintelui care se cer să devină realitate. El nu înţelege de ce copilul său se revoltă, de ce se opune şi nu vrea să meargă mai departe pe calea visului neîmplinit care cere insistent să iasă la suprafaţă.
Părintele, de obicei, încearcă să aducă argumente solide pentru a-şi apăra visul său neîmplinit. Susţine că este neînţeles de către copilul său şi aduce în discuţie vremea când el însuşi era copil, iar părintele era ascultat în totalitate. Continuă cu diferite argumente, aduse în încercarea de a-şi explica lui însuşi acestă atitudine pe care o are faţă de copilul său. El nu înţelege că cere imposibilul copilului său – să fie aşa cum el nu îşi doreşte, să simtă aşa cum el nu poate simţi.
Hm, fiica mea nu înţelege absolut deloc! Ea face numai ce vrea ea. Aşa mi-a spus o mămică, care îşi forţa fiica să ia lecţii de balet pentru a deveni balerină profesionistă. Nu înţelegea de ce profesoara încercase să îi spună mai pe ocolite că fiica sa nu va face carieră în acest domeniu, şi că această carieră nu este ceea ce fetiţa îşi doreşte. Toate aceste argumente ale profesoarei de balet trecuseră pe lângă urechile mamei. Ele erau refuzate şi neacceptate de către aceasta. Până la urma mama s-a lovit de refuzul prompt al profesorei de balet care a anunţat-o că fiica sa nu mai poate continua pe motiv că s-a îngrăşat şi nu poate avea greutata care se cere unei balerine.
Dezamăgire pentru mamă. Tăcere din partea fiicei. O stare de teniune neexprimată care plutea în aer şi care prevestea furtuna care urma să vină curând. Această furtună a adus furie. Pe de-o parte furia fiicei, care era neînţeleasă de către mamă, iar pe de cealaltă parte furia care nu a putut să iasă din sufletul mamei atâţea ani. Furia mamei care nu s-a putut exprima atunci când ea la rândul său, copil fiind, a fost refuzată de profesoara de balet pe motiv că a venit prea târziu la cursul de balet şi că nu putea continua, eforturile ei neducând la nici un rezultat.
Nu s-a putut împăca cu acest gând, iar atunci când a devenit mamă dorinţa a renâscut, dar nu pentru ea, ci pentri fiica sa. Acum mai avea o speranţă pentru visul care aşteptase atâta timp să se realizeze. Dar ea nu înţelegea că greşeşte faţă de fiica sa. Orbită fiind de visul său nu vedea că fiica sa este o persoană diferită, cu propriile ei dorinţe şi vise care stăteau să devină realitate.
Neînţelegeri de acest gen sunt des întâlnite între părinte şi copil. De multe ori vedem persoane neîmplinite care au fost forţate să devină nu ceea ce şi-ar fi dorit ele, ci ceea ce au visat părinţii lor.
Toate aceste lucruri ar trebui să pună pe gânduri părintele, să îi facă să vadă copilul de lângă el, ci nu pe acela din el care încă mai are dorinţe şi vise neîmplinite. Să poate face distincţia dintre el şi celălalt. (psiholog Anca-Elena Vintzeanu)
Date de contact
Adresă cabinet: str. Banu Manta nr. 16, sector 1, Bucureşti
Telefon: 0730.660.505
psiholog – psihoterapeut Anca-Elena Vintzeanu
vintzeanu@yahoo.com
Cabinet de Psihologie Anca-Elena Vințeanu 
De ceva timp incoace de cand am realizat ca o sa am o si eu o familie si foarte probabil si copii ma gandesc cu teama ca as putea sa nu fiu o mama buna.Mi-e teama ca din prea multa dragoste sau poate din cauza frustrarilor mele as putea sa imi indrum gresit copilul.Spun asta pentru ca nu am avut o viata tocmai usoara si presarata de impliniri.Adica a trebuit sa muncesc si sa ma lupt pentru fiecare realizare; si sunt mandra de asta.Poate de asta ma gandesc ca fiicei sau fiului meu le-ar fi mai bine daca ar urma o cale diferita,experimentand toate lucrurile la care eu doar am visat.Un domeniu de performanta atent ales impreuna cu persoane specializate mi-ar putea ajuta copilul sa se cunoasca pe sine si sa se indrepte spre culmi la care eu nici nu am avut timp sa ma gandesc.
Aceasta temere a mea devine cu atat mai presanta cu cat descopar ca as fi fost un alt om,unul mai bun si mai implinit daca as fi fost sprijinita la momentul potrivit de familei.De aceea ma intreb daca nu cumva la un moment dat as putea sa trec peste dorintele si capacitatile copilului meu pentru a ma vedea pe mine realizata in el.
Stiu ca majoritatea mamelor spun inainte de a li se naste copii ca nu va conta ce sex au sau daca sunt frumosi, inteligenti sau nu ,ca isi vor putea alege singuri drumul in viata…acest lucru de cele mai multe ori nu se intampla.Vad cum parintii isi influenteaza in mod evident copii si le pretind sa fie altfel de cum pot fi, e o realitate pe care nu o neg si cu care imi este teama ca o sa ma confrunt si eu.
Dar banuiesc ca mai am timp suficient sa-mi implinesc propriile vise fara a mai fi nevoie sa pretind de la copii mei sa faca asta.
Diferenta de opinii dintre generatii a fost si este la ordinea zilei.Trebuie sa analizam esenta acestei problemecare realmente a stat la baza unor cazuri in care adolescenti au parasit domicilil ori au luat-o pe cai gresite.In opinia mea divergentele pot fi evitate inca de la inceput daca se tine seama de un aspect importantsi anume de educati celor 7 ani .Daca copilul in timp de 7 ani are un fundament solid atunci sansele ca lucrurile sa ia alta turnura se reduc considerabil.In acesti 7 ani nu trebuie facut rabat de la a invata copilul sa manace cu cutil si furculita spre exempul ,sa multumesca cand primeste ceva , sa salute pe toata lumea sa aiba un comprtament adecvat.Pt ca mai tarziu lucrurile nu se mai pot indrepta!